Povestea legendarului Pele
Edson Arantes do Nascimento, cunoscut în întreaga lume sub numele de Pelé, s-a născut pe 23 octombrie 1940, în Tres Corações, Minas Gerais, Brazilia. Era fiul fotbalistului Dondinho și al soției sale, Celeste Arantes. Numele său de botez a fost inspirat de inventatorul american Thomas Edison, însă părinții au hotărât să elimine litera "i" din nume, oferindu-i astfel o sonoritate unică. Porecla "Pelé" i-a fost dată la școală, în urma unei întâmplări amuzante: încercând să pronunțe numele portarului său favorit de la Vasco da Gama, Bile, tânărul Pelé a făcut o greșeală de pronunție, iar colegii au păstrat această poreclă.
Pelé și-a petrecut copilăria în sărăcie, în orașul Bauru din statul São Paulo. Pentru a ajuta la întreținerea familiei, a lucrat ca ospătar în ceainăriile locale. Tatăl său, un pasionat de fotbal, l-a învățat primele tehnici ale jocului. Întrucât nu își putea permite o minge de fotbal, Pelé improviza, exersând cu o șosetă umplută cu ziare sau chiar cu un grapefruit. După ce a evoluat la mai multe echipe de amatori, talentul său extraordinar a fost remarcat de antrenorul de Brito, care l-a dus la clubul Santos. Cu încredere, de Brito a declarat oficialilor clubului că tânărul de 15 ani va deveni "unul dintre cei mai mari jucători ai planetei".
Pelé nu a dezamăgit așteptările, iar în iunie 1956 a semnat primul său contract de profesionist cu Santos. În septembrie, la vârsta de doar 15 ani, a debutat pentru echipă într-un meci împotriva celor de la Corinthians. Debutul său a fost spectaculos, Pelé marcând primul său gol chiar în acel meci, contribuind astfel la o victorie categorică de 7-1.
Titular la doar 16 ani
La începutul următorului sezon, Pelé devenise deja titular incontestabil în prima echipă a lui Santos, iar la doar 16 ani a reușit să fie golgheterul campionatului brazilian. Performanțele sale remarcabile au atras rapid atenția, astfel că, la numai 10 luni de la semnarea primului său contract de profesionist, Pelé a fost convocat la echipa națională a Braziliei. După succesul de la Campionatele Mondiale din 1958 și 1962, mai multe cluburi de elită din Europa, precum Real Madrid, Juventus și Manchester United, au încercat să-l transfere. Cu toate acestea, toate încercările au fost zadarnice, deoarece în 1961 guvernul brazilian, sub conducerea președintelui Jânio Quadros, l-a declarat pe Pelé "un bun național", protejându-l astfel de orice transfer în străinătate.
Unul dintre cele mai memorabile sezoane din istoria lui Santos a început în 1962, în Copa Libertadores. Echipa braziliană a dominat competiția, câștigând toate meciurile din grupe, cu excepția unui egal împotriva celor de la Cerro. În semifinale, Santos a învins Universidad Católica, iar în finală s-a confruntat cu campioana en-titre, Peñarol. Pelé a strălucit în marea finală, reușind o dublă care a adus lui Santos primul trofeu Copa Libertadores. Pelé a încheiat competiția ca al doilea cel mai bun marcator, cu patru goluri decisive.
Același an, 1962, a fost de excepție pentru Santos și pe plan intern. Echipa a reținut titlul de campioană a Braziliei, în mare parte datorită celor 37 de goluri marcate de Pelé. De asemenea, a câștigat Cupa Braziliei, în care Pelé a marcat patru goluri în finala disputată tur-retur împotriva celor de la Botafogo. Santos a triumfat și în Cupa Intercontinentală, învingând echipa legendară Benfica. În meciul de la Lisabona, având numărul 10 pe spate, Pelé a avut una dintre cele mai mari prestații din cariera sa, înscriind o triplă de senzație în victoria cu 5-2, un moment de neuitat care a confirmat statutul său de legendă a fotbalului mondial.
Finala împotriva celor de la Boca Juniors a fost un moment istoric pentru fotbalul brazilian. Santos a devenit prima și, până în prezent, singura echipă braziliană care a câștigat Copa Libertadores pe pământ argentinian, după un retur memorabil împotriva giganților de la Boca. Pelé a încheiat competiția cu cinci goluri marcate, consolidându-și poziția ca unul dintre cei mai mari jucători ai turneului. Cu toate acestea, Santos nu a reușit să păstreze titlul și în campionatul Braziliei, încheind sezonul pe locul trei.
În sezoanele ce a urmat Santos a continuat să adune trofee pe plan intern și Pele goluri. Deși trofee în Copa Libertadores nu au mai venit, Pele nu se mai oprea din marcat. Așadar, pe 19 noiembrie 1969 el a înscris golul cu numărul 1000 din toate competițiile. Reușita a fost una extrem de anticipată în Brazilia iar momentul a fost botezat O Milesimo. Totul s-a întâmplat într-un meci cu Vasco da Gama când Pele a marcat din penalty, pe Maracana.În martie 1961, Pele a înscris "gol de placa" (un gol demn de o placă), împotriva celor de la Fluminense pe Maracana. Pele a primit mingea la marginea careului propriu și a luat la rând toți jucătorii adverși în marșul său spre poarta adversă pentru ca apoi să trimită mingea impecabil în colțul porții. La stadion a apărut imediata placa dedicată: "Cel mai frumos gol din istoria Maracana".
La Campionatul Mondial din 1958, Pelé, tânăr de doar 17 ani, a ajuns accidentat la genunchi. După ce a finalizat recuperarea, colegii săi au insistat ca el să joace, având încredere în talentul său excepțional. Primul meci al lui Pelé în Suedia a fost împotriva Uniunii Sovietice, unde a reușit un assist pentru al doilea gol al lui Vavá, contribuind la victoria echipei. Pelé era nu doar cel mai tânăr jucător de la acel turneu, ci și cel mai tânăr jucător din istoria Campionatului Mondial la acea vreme.
În semifinala contra Franței, Brazilia conducea cu 2-1 la pauză, dar meciul rămânea echilibrat. În a doua repriză, Pelé a preluat inițiativa și, cu un hat-trick de senzație, a înclinat definitiv balanța în favoarea echipei sale. Această performanță l-a consacrat drept cel mai tânăr jucător care a reușit un hat-trick la un Mondial, stabilind un record remarcabil.
Pe 29 iunie 1958, la doar 17 ani și 249 de zile, Pelé a devenit cel mai tânăr fotbalist care a evoluat într-o finală de Campionat Mondial. În acea finală, disputată la Stockholm, Brazilia a învins Suedia cu 5-2, iar Pelé a contribuit decisiv, marcând două goluri. Primul său gol a fost un moment de magie: Pelé a trecut mingea peste un fundaș suedez și a finalizat din voleu, într-unul dintre cele mai spectaculoase goluri din istoria Campionatului Mondial.
Pelé a încheiat turneul cu șase goluri în patru meciuri, iar acea ediție a Mondialului a marcat începutul simbolic al legăturii sale cu tricoul cu numărul 10, pe care l-a purtat cu mândrie pe parcursul întregii cariere. Aceasta a fost și competiția care a lansat definitiv legenda Pelé, transformându-l într-un nume de referință în istoria fotbalului mondial.
După două Mondiale mai puțin strălucite, Pelé a revenit în forță la Campionatul Mondial din 1970, desfășurat în Mexic, oferind lumii una dintre cele mai memorabile prestații ale sale. După ce a reușit o dublă împotriva României în faza grupelor, Pelé a continuat să impresioneze și în finala turneului. Pe 21 iunie 1970, Brazilia a jucat la Ciudad de México împotriva Italiei, iar Pelé a deschis scorul cu o lovitură de cap spectaculoasă, depășindu-l pe Tarcisio Burgnich în săritură. Acesta a fost al 100-lea gol din istoria echipei naționale a Braziliei, iar imaginea fericită a lui Pelé sărind în brațele coechipierului său Jairzinho a rămas unul dintre cele mai emblematice momente din istoria Campionatului Mondial.
În acel meci, Pelé nu s-a oprit la golul său, contribuind decisiv la victorie prin două assist-uri care au consolidat scorul final de 4-1 pentru Brazilia. Victoria nu a fost doar un triumf pentru echipa sa, ci și o încoronare personală pentru Pelé, care a fost desemnat jucătorul turneului, fiind recunoscut la nivel global ca una dintre cele mai mari legende ale fotbalului.
După meci, Tarcisio Burgnich, care l-a avut în marcaj pe Pelé în finală, a declarat cu admirație: "Mi-am spus înainte de meci că și el e făcut din piele și oase, la fel ca toată lumea – dar am greșit". Pelé și-a încheiat cariera internațională în plină glorie un an mai târziu, într-un meci amical al Braziliei împotriva Iugoslaviei, disputat la Rio de Janeiro.
Cu Pelé pe teren, Brazilia a obținut 67 de victorii, 14 egaluri și doar 11 înfrângeri. În plus, în meciurile în care Pelé și Garrincha au jucat împreună, Brazilia nu a pierdut niciodată, un record impresionant care subliniază impactul extraordinar al acestei perechi legendare asupra fotbalului mondial.